Puzzle
Un om și-o floare
E iarnă, vântul viscolește
În suflet zâmbetul îngheață,
Biet trandafir, cândva iubire,
Jelește dis de dimineață.
Zvârlit de-o mână în zăpadă,
Tânjește după-un strop de soare,
Îl seacă o durere surdă,
Vântul îl mușcă cu ardoare.
De ce, se-ntreabă cu tristețe,
Sub neaua albă, îngâmfată,
Îi este dat să zacă singur,
Ah, unde- i vara minunată?
La fel și omul, se jelește,
Când timpu-i cerne alb în plete,
Se simte părăsit si singur,
Uitat de toți fără regrete.
Dar îi rămâne o nădejde,
Ce nimeni nu i-o poate smulge,
Cu el pân' la sfârșit e Domnul
Și lacrima cu milă-i șterge.
Un om și- o floare într- o iarnă,
La fel de încercați de soartă,
Dar omul cere ajutorul,
Iar Dumnezeu grija îi poartă.
El este Tatăl, plin de milă,
Îndurător cum nimeni nu-i,
El te ridică din țărână,
Te mângâie cu glasul Lui.
-Lasă tristețea te ridică,
Și către cer mai des privește,
La cruce a suferit blestemul,
Acel ce veșnic te iubește.
elena marin alexe
Aniversare, Lidia Posteucă
Nu știu cum au trecut anii…Mai ieri îmi amintesc, cum mă rugam lui Dumnezeu să nu nasc în 1 Aprilie, căci în acele era mare haz cu Ziua păcălelilor. Și Dumnezeu a vrut să vii pe lume pe 2 Aprilie, într-o zi însotită când plesneau de bucurie bobocii pomilor, înflorind sub razele jucăușe ale soarelui primăvăratec.
Ești astfel una din cele trei minuni, pe care mi le-a dăruit Dumnezeu. Astăzi te îmbrățișez cu dragoste, dar și cu regret că nu sunt lângă tine Lidiuk. Totuși depărtarea granițelor Vrancea-Cluj Napoca nu sunt de netrecut, draga mea floare de primăvară. Până ne vom revedea, te încredințez în mâna Domnului nostru Isus Hristos. Pe El îl rog astazi să îti dea sănătate și ploi de binecuvântări ție și familiei tale frumoase.
LA MULȚI ANI!

Cu drag mama
elena marin alexe
Săptămâna patimilor
Am păşit în săptămâna mare, aşa cum spun românii zilelor care preced sărbătoarea Învierii Domnului. Multă agitație peste tot. Pregătiri, pregătiri, pregătiri. Trist este că predomină doar anumite acţiunii, cum ar fi: ultimile retuşuri ce cuprind curățirea locuinţelor, cozonacii, pasca, sarmăluţele, mielul, ouăle roşii. Toate sunt repartizate pe anumite zile, astfel că înotând în treburi, omul uită adevărata însemnătate a acestei zile de Pasti. Cine se mai gândeşte la mântuirea sufletului şi ce jertfă a necesitat salvarea omului?
În cartea Isaia 53:5-6 scrie:
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Eu pe lângă pregătirile diurne, specifice acestor zile, am ales să meditez la dragostea lui Dumnezeu pentru mine. Mai mult ca oricând îmi petrec o parte din timp, trecând prin sumbra anticameră a durerilor Domnului Isus Hristos.
Revăd culmea durerilor, Golgota, mă înfior la supliciile Mântuitorului meu, am inima cernită, îndurerată, dar în acelaşi timp plină de bucurie, căci sufletul meu este salvat, datorită jertfei de pe crucea din Calvar. Rugăciunea mea şoptită se strecoară spre ceruri:
Mulţumesc, Majestate, Domnul meu şi Dumnezeul meu, pentru alegerea de a-ți da singurul Tău Fiu să moară pentru păcatele mele. Mă doare suferinţa Ta, umilinţa Ta, durerea Ta neasemuită. Trăiesc datorită sângelui Tău, care s-a vărsat pe o cruce la Golgota. Eu sunt un om, sunt doar un om, care se întoarce să-ţi mulţumească pentru ispășire, pentru viaţă.
–
Căci fiecare primăvară
Încarcă flori albe pe ramuri,
Hristos a înviat, e vestea
Ce toarnă peste om balsamuri.
–
Seninul alungă tristețea,
Speranța coboară în lume,
Pe moarte-a călcat Biruința,
Isus ne cheamă pe nume.
–
E timpul să simți bucuria,
Când pomii se- îmbracă în verde,
Natura pe El îl cinstește,
Acceptă-L, iubește-L și crede!
elena marin alexe
Umbră
Fuge timpul ca nebunul,
Când e soare, când furtună,
Numai Dumnezeu Cel veșnic
Ne iubește și ne-ndrumă.
Totul e deșertăciune,
Nu-i nimic trainic sub soare,
Suntem fir de păpădie,
Într-o lume-amăgitoare.
Azi prin valea umbrei morții,
Tot mai greu străbate omul,
Se impiedică și cade,
Când pășește fără Domnul.
Calea vieții este strâmtă,
Ades cere sacrificii,
Cum s-ajungi la biruință,
Biblia îți dă indicii.
Nu trăi la întâmplare,
Clipa nu se mai întoarce,
Tot ce dai la tine vine,
Și cum faci ți se va face.
Omul, umbră trecătoare,
Pe pământul plin de lacrimi,
Te oprește azi la cruce,
Să privești a Sale patimi.
Sângele-I încă mai poate
Să aducă alinare,
Curge încă pe Golgota
Și aduce-n dar iertare.
Curățire, bucurie,
Un balsam de vindecare,
Nu este alt leac în lume
Să aline-atunci când doare.
Adunăm în palme vidul
Ne zdrobim de pietre reci,
Într-o lume efemeră
Rabdă suflete și treci.
Nu mai este multă vreme,
Așteptăm pe Salvatorul,
Soarele Iubirii Sale
Va acoperi tot norul.
O eternă primavară,
Te așteaptă-o veșnicie,
Dragostea divină, Isus,
Arde pururea, e vie.
Să nu cazi de oboseală,
Fuge timpul ca nebunul,
Prețuiește orice clipă,
Ca Isus nu e niciunul.
Împrejur, în depărtare,
Semnele stau mărturie,
Se apropie răsplata
Celui care va sa vie.
elena marin alexe
Cea frumoasă ie
Cum vii toamnă, pe tăcute,
Porți in păr frunze căzute,
Lași în urmă dulce boare,
Naive raze de soare.
Ești frumoasă și bogată,
Poposești din poartă-n poartă,
La bogați și la săraci,
Ai vrea pe toți să-i împaci.
Necuprinsă în arome,
Și nuanțe policrome,
Te știu din copilărie
Bucurii mi-ai dat și mie.
Cu multă îndemânare,
Prefaci frunza într-o floare,
Prin culori îngemănare,
Peste dealuri legănate.
Anotimp cu roade multe,
Frumuseți neîntrecute,
Te admir, ești minunată,
De IUBIRE ești creată.
Doamne, toamna-i o splendoare
Învelită-n vânt și soare,
Trece mândră pe câmpie
Cu cea mai frumoasă ie.
Frunza și omul
Apa VIEȚII
Așteptare
elena marin alexe
Un vis... un om
Încă o zi
Depinde din ce unghi priveșt
Viață efemeră
Adeseori mă simt străină-n lume
şi buzele-mi şoptesc doar al Tău nume.
Nu-mi găsesc loc în viaţa trecătoare,
sunt biată umbră, rătăcind sub soare.
Mă pierd în amănunte şi când sufăr
încui sub lacăt greu, inima-n cufăr.
Şi nu l-aş mai deschide niciodată,
aş pune lanţuri grele şi pe poartă.
Vreau numai ochiul Tău să mă zărească,
pe drumul lung m-ascund sub bolt-albastră.
Şi cum Îți spun, mă pierd mereu în mine,
şi printre lacrimi caut zări senine.
Mă regăsesc în Tine, când mă caut,
Spre ceruri urc în armonii de flaut.
elena marin alexe
eu si Tu
eu şi Tu...
eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină
ce grija mi-o poartă şi calea-mi arată.
eu rugi adunate, Tu milă, dreptate,
eu neascultare, Tu pace, iertare.
eu pumn de tărână, Tu mă porţi de mână ,
mă conduci prin lume spre-o ţară anume.
eu plâng în neştire, Tu plin de iubire
în braţe mă ţine, la greu şi la bine.
eu mâna ce scrie, Tu eşti veşnicie,
cuprinzi efemerul, descoperi misterul.
eu deşertăciune, Tu har şi minune,
eu clipă-n abisuri,Tu domn peste visuri.
eu slabă speranţă, Tu-mi dai siguranţă,
în ziua ce vine să fiu tot cu Tine.
eu abandonată, Tu frate şi tată,
eu îngrijorare, Tu raza de soare.
eu o stea în noapte, Tu eternitate,
mă-nfăşori în vreme, n-am de ce mă teme.
elena marin alexe - din vol. Am rătăcit printre cuvinte
NU-I TIMP
În vie cade bruma cernută cu tristețe
dintr-un pocal măiastru, de dincolo de nori,
Se-abat în minte umbre măcheamă cu blândețe,
iar somnul se ascunde pânăla primii zori.
Învăluite-n ceată, trec amintiri rebele,
cum au ajuns acolo, aproape că nu știu.
Dar toamna răvașeșteiar, clipele acele
le poartă-n avalanșa, lăsândun loc pustiu.
Îmi lăcrimeazăgândul, mă strigăneputința,
o mâna se-ntinde , mămângâie duios,
Sufletul meu alină, se curmăsuferința,
rămânîn siguranță, în palma lui Cristos.
Nimic din asta lume nu are importanță,
nimic nu măabate din drumul ce-am ales,
Doar jertfa -Ți de pe cruce, ea are relevanță,
din clipa-ncare Doamne, din tină m-ai cules.
Nu-i timp, aleargăceasul și zilele-s rutine
sunt copleșită-adesea și iarăși măgândesc...
Mălupt cu mine însămi când îndoiala vine,
ce pot săfac, Isuse, Tu știi căTe iubesc.
elena marin alexe
De drag
De drag să-ți scriu Isuse,
De drag, cu bucurie,
Căt sufletul e-n mine,
Cât mâna mea va scrie.
De drag să-Ți scriu Isuse,
De drag căci Ești Viață,
Când te slăvesc în versuri,
Inima mea se-nalță.
De drag să-Ți scriu Isuse,
Poeme minunate,
Prin mila Ta cea mare,
Salvată-am fost din moarte.
De drag să-Ți scriu Isuse,
Cât voi trai pe lume,
De drag am să Te laud,
Căci multe am a spune.
De drag să-Ți scriu Isuse,
Despre iubirea-Ți mare,
Cât inima-mi va bate,
Cât voi avea suflare.
elena marin alexe
Article 0
Dau la schimb
Altă iarnă se culcă pe inima mea,
Îmbrâncită de vânt, cotropită de nea,
Mă voi vinde pe-o creangă de brad încă-un an,
Sau cu drag voi petrece în alb diafan?
Mă voi vinde, ori nu, sigur voi cumpăra
Înc-un strop de speranţă şi-o rază de stea,
Dau la schimb, de mai pot, timpul ce l-am pierdut,
Pe un strop de Iubire ce abia s-a născut...
Dacă vreţi vă mai dau un pocal cu tristeţi
Jumătate sorbit printre reci dimineţi...
Oare cine-mi va da bucurie-napoi,
Sau aveţi prea puţină stocată în voi?
Dau la schimb îndrăzneală şi nu mă opresc,
Nu mai vreau efemerul şi chiar mă gândesc,
Să pot să aprind candelabrul din mine,
Lumina să port, să urc zări senine.
elena marin alexe
Ce bine - ar f
Focul este efemer