La braţ cu toamna
(pentru tine, Rodi)
Şi dacă toamna îmi presară pe suflet gândul care doare,
aştept o altă primăvară scăldată-n razele de soare.
Şi dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine,
ştiu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine.
Şi dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere,
îmi vindecă tristeţi nespuse regrete, lacrimă, durere.
Şi dacă inima porneşte spre-albastra cerului cărare,
din alte zări pace primeşte să-mi facă ziua sărbătoare.
Şi dacă glasu-mi se răsfaţă prins în buchet de bucurie,
pe bolta cerului agaţă minune, zâmbet, reverie.
Şi dacă-n suflet mor speranţe de vântul rece spulberate,
deschid seiful cu restanţe din întâmplări adevărate.
Şi dacă peste tot şi toate eu te aleg pe Tine Doamne,
pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braţ cu mândre toamne.
aştept o altă primăvară scăldată-n razele de soare.
Şi dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine,
ştiu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine.
Şi dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere,
îmi vindecă tristeţi nespuse regrete, lacrimă, durere.
Şi dacă inima porneşte spre-albastra cerului cărare,
din alte zări pace primeşte să-mi facă ziua sărbătoare.
Şi dacă glasu-mi se răsfaţă prins în buchet de bucurie,
pe bolta cerului agaţă minune, zâmbet, reverie.
Şi dacă-n suflet mor speranţe de vântul rece spulberate,
deschid seiful cu restanţe din întâmplări adevărate.
Şi dacă peste tot şi toate eu te aleg pe Tine Doamne,
pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braţ cu mândre toamne.
