(în memoriam Aura Ion şi Adrian Iovan)
Seara
mi-a bătut la fereastră
cu degete albe înstelate
fulgii obosiţi de cale lungă
mi s-au adăpostit în palme
Am sărutat din priviri
vălul întunecat iar
tristeţea
s-a ridicat pasăre măiastră
până la al treilea cer
unde rugăciunile
se împletiseră în lanţul
speranţei
Peste pleoape mureau
deznădăjduite
lacrimile iernii
pasărea albă îşi frânse zborul
dar ochii lui Dumnezeu
aprindeau lumânări
veşnice
Elena Marin Alexe