De multe ori privirea mea
a fost umbrită de nori grei,
balsam de tină mi-ai adus,
zori de lumina-n ochii mei.
De multe ori am fost să cad
sub braţul zeului tiran,
cu inima făcută zob
şi-ncărcătură de catran.
De multe ori viaţa mea
s-a mpotmolit, dar n-a cedat,
m-a susţinut iubirea Ta,
nicicând nu m-ai abandonat.
De multe ori descurajat
nu mai puteam să cred, să sper,
doar firav, gând tremurator
se ridica timid spre cer.
De multe ori visam că zbor
spre-albastre zări de infinit,
dar mă izbeam de ziduri reci
şi mă trezem nefericit.
De multe ori speranţe vagi
ca lumânarea se topeau
şi abia dacă le mai zăream,
atât de repede treceau.
Am încercat de multe ori
învingătoare să urc, dar
am reuşit, când jertfa Ta
mi-a cuprins inima în har.
elena marin alexe